Tabara in Lemnos - Grecia 2008

Organizarea unui festival

Istoria acestei tabere a inceput, de fapt, acum doi ani, cand am aflat pentru prima oara despre SCI din revista mea preferata. Intr-una din editiile de vara era un articol despre un alt mod de a-ti petrece concediul. Am citit, mi-am propus sa ma gandesc la asta mai tarziu si am uitat. Informatia mi-a revenit insa foarte clara in minte la inceputul acestui an, cand am luat decizia de a-mi planifica concediul de vara din timp.

Am accesat pagina de Internet a SCI, m-am informat asupra pasilor de urmat, am cautat tabere pe masura preocuparilor mele. Am aplicat pentru sase tabere...

Lemnos, Grecia - o insula in nordul Marii Egee. Centrul de prevenire a consumului de droguri din orasul - capitala Mirina a avut initiativa organizarii unui festival de trei zile avand ca tema metodele alternative de exprimare a Eu-lui si de cunoastere de sine.

Am ajuns in insula cu avionul, inainte de miezul noptii. Gazdele noastre din Grecia ma asteptau in port (Porto Mirina in limba greaca), la taverna. Taximetristul care m-a luat din aeroport m-a dus la Porto Mirina Hotel, aratandu-mi multumit cu mana ca am ajuns la destinatie. Am trait un moment de descumpanire: din nota informativa primita de la SCI inainte de plecare aflasem ca vom fi cazati intr-o scoala din oras, iar in fata mea se afla un hotel de lux - greu de crezut ca asa aratau scolile in Grecia! Cu ajutorul receptionerului dragul meu taximetrist a inteles ca vroiam sa ajung in portul Mirina, ala cu barci…si m-a dus acolo.

Primul contact cu colegii de tabara: foarte relaxat. Locatia in care ne-am intalnit si atitudinea noastra pozitiva au contribuit din plin la acest succes. Cu exceptia unei fete din Coreea care urma sa ajunga a doua zi eram toti.

Grupul s-a intregit a doua zi: eram opt voluntari din opt tari diferite plus trei reprezentanti ai centrului de prevenire a consumului de droguri. Am primit programul taberei, am format echipele de gatit pentru fiecare zi din prima saptamana, am fost informati despre scopul centrului si am primit detalii despre activitatile din tabara. Aceasta a fost prima noastra «sedinta».

Programul de tabara a insemnat trezit devreme, mic dejun, pentru unii dintre noi gimnastica de dimineata ori inot in mare. Intervalul 09:30-13 cuprindea « sedinta » de dimineata cu impresii din ziua precedenta, rezumatul zilei precedente, intrebari si propuneri, adaptarea din mers a pregatirilor pentru festival, pregatirea materialelor pentru festival, pregatirea pranzului de catre echipa formata din doi voluntari, pranzul. Urma o ora de dormit, baie in mare sau plaja, apoi cumpararea alimentelor asigurate de administratia locala. Ora 18.00: reunirea grupului la centru pentru activitatile de dupa-amiaza : terminarea sarcinilor ramase de dimineata, personalizarea tricourile «staff»-ului festivalului, adica noi, pictarea banerelor pentru atelierele din cadrul festivalului, toate dupa imaginatia si voia noastra, dar obligatoriu cu caractere grecesti, pregatirea cosurilor cu materialele necesare fiecarui atelier: foarfece, ata, lipici, carioca si culori de apa, culori pentru face painting, baloane, pensule, materiale reciclabile pentru atelierul de Junk Art, colectare de scoici, pietricele, lemn si cate si mai cate pentru atelierul de Constructii din materiale naturale.

Au fost dimineti in care ne-am deplasat cu masinile unor localnici voluntari ad-hoc in satele invecinate Mirinei pentru a pune postere, a imparti pliante, a informa localnicii cu privire la festivalul ce se organiza in oras. Am avut standuri informative, cu muzica, am batut satele si la picior, am stat de vorba cu localnicii folosind cele cateva cuvinte grecesti pe care le-am invatat de la gazdele noastre, iar ei cele cateva cuvinte in engleza pe care le stiau de la turisti sau de la proprii copii. Langa standuri am intins pe jos panze pe care am desenat cu copiii veniti sa ne vada. Ne-am pictat si i-am pictat pe fata, i-am invatat cum sa o faca ei insisi si i-am invitat apoi sa se picteze unii pe altii. Cu copii a fost cel mai usor de comunicat, caci invatau engleza la scoala si se descurcau foarte bine. Ne-am jucat cu ei, i-am invatat jocuri din tarile noastre si i-am chemat la festival. Am primit expozitii tematice facute de elevii si profesorii din cateva localitati vizitate si din Mirina, expozitii de la doua grupuri culturale din Mirina. Toate au alcatuit o expozitie permanenta pe durata festivalului. Astfel de activitati informative au avut loc si in oras, cu cateva zile inainte de festival. La standul din port, singurul aflat in plin soare, am avut surpriza de a primi din partea proprietarului unui magazin de vinuri si branzeturi traditionale de vizavi suc de fructe rece si bucati de branza nu prea sarata, numai buna. Minunat gest !

Am petrecut dupa-amieze cu coordonatorii unora dintre ateliere pentru a stabili de ce au nevoie in timpul festivalului si pentru a invata ce avem de facut in cazul in care ei nu ar fi putut fi prezenti la data stabilita. Ni s-a aratat cum sa facem lampi decorative, macramé, cum sa tesem genti ecologice, am pregatit impreuna cu coordonatoarea acestui atelier cadrele de lemn pentru tesut, am vorbit cu acesti localnici despre viata lor in insula si despre noi. Niciunul din ei nu se nascuse in insula, venisera acolo dupa casatorie sau ca profesori si se stabilisera in Mirina. In timpul liber se indeletniceau cu aceste activitati menite sa creeze lucruri frumoase si sa elibereze mintea de ganduri pragmatice. Am creat mostre pentru atelierele de Junk Art - constructii din materiale reciclabile - si Constructii din materiale naturale. La 8 seara era timpul pentru a doua « sedinta » a zilei: bilantul activitatilor de peste zi si planul de bataie pentru a doua zi.

Serile le-am petrecut in oras sau la centru. Fara nicio constrangere eram aproape de fiecare data toti peste tot. Duminica era ziua noastra libera: jocuri, dormit, totul se intampla pe plaja. Surprinzator in cel mai placut mod cu putinta a fost ca am format un grup extrem de unit si eficient. Ne-am simtit apropiati unii de altii, compatibili, inca din primele zile. Am muncit foarte bine, am creat si ne-am distrat foarte bine impreuna. Conflicte? Deloc. Ceva tachinari legate de statul ceva mai mult la unicul dus, cel de la centru, atat. Multa rabdare in schimb, potentata de senzatia ca acolo, in insula, e timp pentru toate, ca graba si anxietatea sunt doar termeni dintr-un dictionar strain. Mult zambet, multe glume, minti deschise.
Festivalul a reusit sa adune in special copii si adolescenti. Atelierele au fost un succes: desen pe panza, face painting, jurnalism au fost ateliere permanente; cursa de biciclete, cursa in saci, Jocurile lumii, Capoeira, Viet-vo-dao (auto-aparare) in prima zi de festival, dedicata activitatilor sportive, Junk Art, constructii din materiale naturale, obiecte din macrame, lampi decorative, pregatirea gemului de fructe in a doua zi, dedicata ecologiei, constructii din ceramica, cosuri de nuiele, genti ecologice, gatit traditional in a treia zi, dedicata artei, culturii si traditiei.

Serile festivalului au insemnat concerte rock, spectacole de dans, proiectare de filme cu tematica ecologica si sociala, respectiv filmulete despre activitatea de voluntariat. In ultima seara a festivalului a fost proiectat un film-sinteza al taberei noastre si un grupaj de fotografii din timpul pregatirilor festivalului.
Ne-am folosit din plin creativitatea, iar atmosfera placuta din grup a contribuit extraordinar de mult la succesul taberei.
Kalo kalokeri tuturor! (transcrierea in alfabet latin a urarii grecesti Sa aveti o vara frumoasa !)

Sabina Rafa

Voluntar SCI - Romania